Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Prin obiectele expuse ne propunem sa ilustram ideea de continuitate a poporului roman pe aceste meleaguri, din timpurile cele mai indepartate pana in zilele noastre, unitatea culturii populare din aceasta arie geografica, creatia artistica originala si performanta creatorilor populari in arta imbinarii utilului cu frumosul.

In organizarea actualei forme de prezentare a exponatelor s-a urmarit nu numai latura expozitionala, ci si cea intuitiva, pentru ca vizitatorii sa poata intelege modul in care trec acestea, de la materia prima pana la produsul finit. Ea scoate in evidenta si legaturile permanente existente intre locuitorii de pe cei doi versanti ai Carpatilor Orientali, cat si cu celelalte zone invecinate.

Alaturi de romani, populatia germana si maghiara sunt reprezentate in expozitie proportional, cu elementele cele mai caracteristice din cultura lor materiala si spirituala.

Pentru ilustrarea temelor s-au folosit, alaturi de un bogat material intuitiv, fotografii, harti si grafica adecvata, iar in sala de proiectie se pot prezenta vizitatorilor filme legate de tematica expozitiei.

Culesul din natura – vegetal, mineral si animal – a fost si in zona o sursa de intregire a hranei. Dintre obiectele folosite la culesul din natura sunt prezentate in expozitie: piepteni pentru culesul afinelor, cosulete din scoarta de brad si tei, cosulete impletite din nuiele despicate, pentru fructe si vase de lemn pentru transportul muratoarei (apa sarata de la fantani).

Vanatoarea. Fauna muntilor Gurghiului si Calimani este una dintre cele mai bogate din tara, la adapostul lor vietuind ursi, mistreti, cerbi, tapi, caprioare, jderi, iar in tinuturile de deal si de campie gasim lupi, vulpi, iepuri, rate salbatice. Dezvoltata dintr-o tripla necesitate: apararea culturilor, completarea surselor de hrana si valorificarea blanurilor, vanatoarea este atestata din perioada neolitica, prin prezenta resturilor de schelete de animale din sapaturile arheologice, descoperite la Zau de Campie.

Pescuitul – Principala sursa de peste o ofera in zona apa Muresului cu afluentii sai de munte (paraiele: Toplita, Calimani, Ilva Mare, Salard, Iod, Bistrita, Gurghiu), precum si lacuri din Campie (Faragau, Zau de Campie, Catina)

Albinaritul - Oamenii locului au folosit la inceput mierea culeasa din stupii salbatici adapostiti mai ales in scorburi de copac. Aceasta vanatoare de albine se numeste in zona "barcuit".

Marturiile arheologice dovedesc ca pe cursul superior al Muresului si in Campia Transilvaniei agricultura era o indeletnicire importanta inca de pe vremea daco-romanilor (amestecul de lut cu pleava si paie la confectionarea vaselor lucrate la roata, seminte carbonizate datand din mileniul II i.e.n., descoperite la Zau de Campie si la Dedrad).

Uneltele agricole din expozitia reghineana sunt cele utilizate de veacuri pentru cultivarea pamantului: plugul de deal cu corman schimbator, plugul de ses cu corman fix, grapa de spini, grapa cu colti de lemn; pentru intretinerea culturilor: sape, harlete, plivitori; pentru recoltarea si selectionarea produselor: seceri coase furci, greble, maturi de arie, vanturatori.

In credinte si obiceiuri, poporul roman a pastrat datini legate de viata si munca campului- devenite adevarate sarbatori populare- inregistrate de specialistii Muzeului Etnografic din Reghin, in decursul anilor, in filme documentare "Plugarul", "Fuga din tau", "Fugarul", "Alegerea de crai", "Cununa la secerat", "Papalugara", "Boul instrutat".

In functie de nevoile economice si de unele traditii pastoritul s-a dezvoltat in forme proprii: in partile centrale ale Campiei Transilvaniei un pastorit agricol local cu stane portative, iar in tinutul colinelor si in satele din jurul Muntilor Calimani pastoritul agricol cu stana la munte.

Se prezinta tipul vechi de stana din Calimani, recipiente legate de prepararea diferitelor produse lactate si piese de la vatra pastoreasca: vasele din doage de lemn- galeti pentru apa, galeti pentru muls, ciubarul sau budaca in care se incheaga laptele, putineiul pentru batut untul, putini pentru branza; vase scobite in lemn- caucuri, cupatui, linguri de baciuit, crinte pentru cas etc.

Remarcabile sunt batele ciobanesti, ornamentate cu crestaturi cu motive de straveche sorginte: dintele de lup, valul, zig-zagul, crenguta de brad. Prin realizarea lor artistica, unele din aceste exponate sunt adevarate capodopere ale artei decorative taranesti.

In expozitia noastra, sectorul industriei casnice alimentare, cat si cel textil sunt prezentate impreuna, cu piese ce apartin industriei propriu-zise, care se leaga unele de altele atat din punct de vedere evolutiv cat si tipologic.

Prezentarea se face evolutiv, de la pivele din lemn pentru seminte, cu batator – pilug – de mana, la instalatiile pentru zdrobirea semintelor – compuse din doua mecanisme din lemn – unul pentru zdrobirea semintelor – piva propriu-zisa (fie actionata cu roti de mana, fie cu calcatoare de picior), si altul pentru extragerea uleiului – storcatoarea sau teascul. Alaturi de acestea se cladea un mic cuptor pentru prajitul fainei din seminte oleaginoase – julfa, intrebuintata la pregatirea mancarurilor de post si la obtinerea uleiului. Mecanismul de actionare a instalatiei de presare – teascul – s-a perfectionat si s-a diferentiat in timp, ajungandu-se la teascul cu pene verticale sau orizontale si teascul cu surub si grinda, instalatii prezente in expozitie.

Industria casnica textila evidenteaza tehnologia de prelucrare si produsele finite, unitatea, continuitatea si valoarea artistica a acestora pe intreg teritoriul ramanesc.

Prezentarea expozitionala urmareste sa evidentieze si evolutia ornamenticii, de decorul simplu al campurilor invarstate, la compozitiile ornamentale de o mare complexitate. Dintre motivele ornamentale predominante amintim: motivele geometrice (varga, zimtii, coarnele berbecului) si motive cosmice: roata (intoarsa, jumatate de roata), steaua. In paralel cu expunerea pieselor ce ilustreaza ornamentica, se evidentiaza si cromatica- predominand armoniile simple, bazate pe culorile naturale ale materialului (alb, negru, gri, brun). Ulterior paleta de culori se largeste prin introducerea unor nuante cromatice: brun-roscat, ocru, albastru-verzui.

Sala 6 , 7 - Mestesugurile

Tehnica prelucrarii lemnului a fost favorizata in zona de existenta unor intinse paduri, cu o mare varietate de specii lemnoase ce au servit in decursul timpului la confectionarea celor mai diverse obiecte si unelte.

Lemnul, mestesug si arta, prelucrat in satele Muresului superior, ale Vaii Gurghiului, la poalele Calimanilor, este prezent in expozitia reghineana printr-o diversitate de modelari, de solutii tehnice si cu admirabile atribute artistice.

Din domeniul arhitecturii populare prezentam o suita de stalpi de prispa, o poarta, un monument fruntar de moara, piese prin care se ilustreaza si o caracteristica a artei populare romanesti – imbinarea utilului cu frumosul. Gama motivelor decorative este foarte intinsa, inscriindu-se in ornamentica stilizata si geometrica a artei populare. Motivele mitice – al rozetei solare, al pomului vietii, al sarpelui – se ingemaneaza cu micile dreptunghiuri, triunghiuri, romburi ale crestaturilor in lemn taranesti.

Stalpii de prispa – adevarate coloane ale cerului prin succesiunea lor de romboedre, au premers parca seva creatiei brancusiene. Impartiti in doua sau trei registre, au partea de sus fie de forma simpla a unui fus, fie in succesiune de volume reliefate de obicei pe trei laturi, iar jos sunt fixati in talpi rezistente.

In expozitie, capodopera artei taranesti a lemnului este fruntarul de moara adus de la Orsova, avand ca elemente decorative rozetele solare, torsada si sarpele casei, cel purtator de intelepciune si de noroc.

Retin atentia lazile de zestre, blidarul si cuierele lucrate de mesterii ladari din Idicel. Elementele decorative bogate in linii, roate, cruci, planta bradului, rozeta inscrisa in cerc, “horjite” si “canite” – impodobeau indeosebi lada de zestre, care se bucura de o consideratie aparte, intrucat raspundea unei nevoi de organizare a interiorului taranesc, dar era prezenta si la nunta, in zestrea miresei.

Fluieraritul. Variate ca marime (mici, mijlocii si mari) si forma (cu gura transversala sau laterala, cu dop sau fara dop, simple sau duble) fluierele sunt confectionate din lemn de frasin, prun, alun, corn, soc, cires si, cel mai frecvent, din lemn de loza, rachita de munte.

Cojocaritul . Cojocaritul a fost cel mai important si raspandit mestesug specializat in prelucrarea pieilor de ovine si confectionarea diferitelor piese de imbracaminte. Procedeele erau simple, traditionale, dar ele constituiau de regula, secrete ale cojocarilor. In zona, cojocaritul s-a dezvoltat continuu, din nevoi locale, insa in evolutia sa istorica a suferit necontenit influente datorate migrarilor in zona sau schimburilor economice si relatiilor culturale reciproce dintre regiuni vecine sau apropiate, cedand uneori inovatiei infloriturilor sasesti si maghiare. In expunere se urmareste tehnica asamblarii partilor componente ale unui pieptar si tehnica de ornamentare: prin broderii de mana, cu masina si prin aplicatura. Motivele ce alcatuiesc compozitia ornamentala sunt fitomorfe, zoomorfe si geometrice.

Olaritul. Ca multe alte rosturi transmise romanilor de la geto-daci, olarii din Deda au preluat si pastrat, prin traditie, tehnica confectionarii cu mana a vaselor din suluri de lut, producand mai multe forme si marimi de oale, lespezi, pentru placinte, vase cu picioare.

Costumul popular constituie unul dintre elementele de baza ale culturii materiale a unui popor. El reflecta atat preocuparea taranului de a-si satisface necesitatile materiale, cat si preocuparile de natura spirituala. Varietatea mare a costumului se inscrie intr-un stil unitar, exprimat in simplitatea croiului, dispunerea ariilor ornamentale, echilibrul si raportul cromatic. Fondul stravechi s-a pastrat pana in zilele noastre.

In zonele cuprinse in aria de cercetare a Muzeului Etnografic din Reghin se intalnesc doua tipuri distincte de port popular romanesc: costumul din zona Reghin-Deda – care se incadreaza in tipologia costumului cu camasa cu ciupag si zadie vanata. Se poarta in Hodac, Ibanesti, Solovastru, Deleni, Alunis, Dumbrava, Deda si alte localitati si costumul de tip moldovenesc, cu fota si camasa cu altita, care este identic cu costumul de pe Valea Bistritei. Se poarta in Toplita, Bilbor, Corbu, Tulghes, cu influente si in aval de Toplita, pana la Lunca Bradului.

In expozitie mai sunt prezentate costumul maghiar din Alunis, jud. Mures si costumul sasesc din Dedrad, com.Batos, jud. Mures.

Sala 6 , 7 - Mestesugurile

Carutaria si rotaria. Carul si caruta au fost, secole in sir, principalele mijloace de transport pe uscat. In fiecare sat se gasea cel putin un rotar pentru satisfacerea cerintelor locale.

Fluieraritul. Variate ca marime (mici, mijlocii si mari) si forma (cu gura transversala sau laterala, cu dop sau fara dop, simple sau duble) fluierele sunt confectionate din lemn de frasin, prun, alun, corn, soc, cires si, cel mai frecvent, din lemn de loza, rachita de munte.

Olaritul. Ca multe alte rosturi transmise romanilor de la geto-daci, olarii din Deda au preluat si pastrat, prin traditie, tehnica confectionarii cu mana a vaselor din suluri de lut, producand mai multe forme si marimi de oale, lespezi, pentru placinte, vase cu picioare.